Language/Turkish/Grammar/Verbs/ro
Հայերէն
Български език
官话
官話
Hrvatski jezik
Český jazyk
Nederlands
English
Suomen kieli
Français
Deutsch
עברית
हिन्दी
Magyar
Bahasa Indonesia
فارسی
Italiano
日本語
Қазақ тілі
한국어
Lietuvių kalba
Νέα Ελληνικά
Şimali Azərbaycanlılar
Język polski
Português
Limba Română
Русский язык
Српски
Español
العربية القياسية
Svenska
Wikang Tagalog
தமிழ்
ภาษาไทย
Українська мова
Urdu
Tiếng ViệtNivelul 1: Introducere
Bine ați venit la lecția "Verbe" din cadrul "Cursului complet de la 0 la A1 în limba turcă". Această lecție urmărește să vă ajute să înțelegeți regulile de bază ale conjugării verbelor în limba turcă și ale modurilor de verb.
Nivelul 2: Conjugarea Verbelor
În limba turcă, verbele se conjugă în funcție de persoană, timp și mod. Fiecare verb este format dintr-o rădăcină și sfârșit. Vom folosi verbul "a face" ca exemplu:
| Turkish | Pronunție | Română |
|---|---|---|
| yapmak | [japmak] | a face, a produce |
Sfârșitul verbului "a face" este "-mak". Formele conjugate ale verbului se formează prin adăugarea sufixelor la sfârșitul rădăcinii. Iată cum arată conjugarea verbului "a face" pentru trecut, prezent și viitor:
| Persoana | Trecut | Prezent | Viitor |
|---|---|---|---|
| Eu | yaptım | yapıyorum | yapacağım |
| Tu | yaptın | yapıyorsun | yapacaksın |
| El/Ea | yaptı | yapıyor | yapacak |
| Noi | yaptık | yapıyoruz | yapacağız |
| Voi | yaptınız | yapıyorsunuz | yapacaksınız |
| Ei/Ele | yaptılar | yapıyorlar | yapacaklar |
Nivelul 2: Modurile de Verb
În limba turcă, există trei moduri de verb: indicativ, imperativ și condițional.
Indicativul
Indicativul poate fi prezent, trecut sau viitor. Acest mod indică o acțiune reală sau existentă. Iată cum se formează conjunctivul verbelor în funcție de timp:
| Timp | Exemplu | Română |
|---|---|---|
| Prezent | Yapıyorum | Fac acum |
| Trecut | Yaptım | Am făcut |
| Viitor | Yapacağım | Voi face |
Imperativul
Imperativul este utilizat pentru a da ordine și indicații directe. Spre deosebire de indicativ, acest mod este folosit și pentru persoanele a doua și a treia singular. Forma imperativului se formează prin adăugarea sufixului "- (y)in" la rădăcina verbului.
| Persoana | Exemplu | Română |
|---|---|---|
| Tu | Yap! | Fă! |
| El/Ea | Yapın! | Faceți! |
| Ei/Ele | Yapsınlar! | Să facă! |
Condiționalul
Condiționalul exprimă o acțiune ipotetică sau o situație care nu există în prezent. Se formează prin adăugarea sufixului "-seydi" la forma imperativului trecut.
| Persoana | Exemplu | Română |
|---|---|---|
| Eu | Yaparsam | Dacă fac |
| Tu | Yaparsan | Dacă faci |
| El/Ea | Yaparsa | Dacă face |
| Noi | Yaparsak | Dacă facem |
| Voi | Yaparsanız | Dacă faceți |
| Ei/Ele | Yaparlarsa | Dacă fac |
Nivelul 3: Concluzie
În această lecție, ați învățat regulile de bază ale conjugării verbelor în limba turcă și ale modurilor de verb. Este important să vă exersați și să încercați să folosiți aceste reguli în expunerea dvs. Așteptăm cu nerăbdare să vă vedem la următoarea lecție a cursului "De la 0 la A1 în limba turcă".
Alte lectii
- 0 to A1 Curs → Gramatică → Pronunție
- 0 to A1 Course
- Complete 0 to A1 Course → Gramatica → Participii
- Curs 0 to A1 → Gramatica → Propozitii Conditionale
- 0 to A1 Curs → Gramatică → Substantive
- Curs 0 până la A1 → Gramatică → Cazuri
- Vowels and Consonants
- Pronouns
- Curs 0 până la A1 → Gramatică → Adjectivele
